Palatele tiganilor pe coperta "National Geographic"

"“Un articol enervant” – este titlul editorialului din septembrie al celebrei reviste National Geographic.

Autorul, în cunoștință de cauză, știe ce-l așteaptă: “Altceva n-a găsit să spună National Geographic despre România?” Ba da, sunt multe lucruri frumoase de povestit despre România, însă nu pot fi băgate sub preș unele lucruri evidente. Cum ar fi palatele țigănești, răsărite după revoluție ca ciupercile după ploaie.
„Cu mâinile împreunate, pe pântecul opulent și o pălărie de paie îndesată pe cap ca o coroană, un domn bătrân, pe nume Paraschiv, stătea sprijinit pe spătarul băncii, contemplându-și domeniul. Era o priveliște surprinzătoare pentru România rurală. De o parte și de alta a străzii principale și chiar pe ulițele laterale nepavate se ridicau vile neverosimile. [...] BMW-uri și Mercedesuri elegante patrulau pe străzi. Comuna Buzescu, locul apariției celui mai rar fenomen demografic al Europei – romii bogați” - scrie în ediția de septembrie a revistei National Geographic.
Expresia „romi bogați” pare greșeală de tipar, o glumă ieftină. Pentru mulți dintre cei două milioane de romi estimați în România, adică în jur de 10% din populație, viața este sărăcăcioasă și grea, comunitățile lor fiind înghesuite în mahalale mizere sau în barăci de carton la marginea orașelor, se scrie în articol.
„Pentru mulți gadje, cuvântul români pentru străini, casele somptuoase ale romilor din Buzescu reprezintă o ostentație, o etalare a unei bogății nemeritate. Clădirile sunt construite doar pentru ochii localnicilor, un mod de a se făli cu bogățiile în interiorul comunității rome. De unde vine averea? Romii locali răspund pur și simplu: comerțul cu metale”.
Cum au răsărit palatele țiganilor?
„După revoluție, până și un prost putea construi cinci vile cumpărând și vânzând metale”, spune pentru revista Marin Nicolae, fost făcător de cazane, povestind ca au făcut avere din cumpărarea metalelor de prin sate.
Cum arata palatele țigănești descrise de National Geographic: „ușile de față se deschideau spre întinderi strălucitoare de marmură, tavane din care atârnau candelabre și, asemenea elementului principal al unui decor, o scară imensă, ca în „Pe aripile vântului”, care ducea spre dormitoare ticsite cu jucării”, relatează National Geographic."
Ciudat, nu?