A ales sa nu paraseasca Harvard atunci cand i s-a propus o oferta care acum pare de nerefuzat. Decizia lui de a nu participa la acest proiect este considerata in prezent o greseala de 400 de milioane de dolari.
Joe Green este omul care a fost martor la nasterea Facebook, dar de care nu ai auzit niciodata. Asta pentru ca a refuzat sa ia parte din proiect. Frica a stat in calea succesului personal si, in ultima instanta, a unei averi considerabile.
Povestea a inceput in camera de camin de la Harvard pe care o impartea cu fondatorul Facebook Mark Zuckerberg. Green il ajutase pe Zuckerberg cu site-ul “hot or not” Facemash. Insa au fost descoperiti in scurt timp de conducerea facultatii si amenintati cu exmatricularea. Asa ca, atunci cand Zuckerberg a hotarat sa infiinteze Facebook - afacerea de 17,5 miliarde de dolari care va fi listata la bursa incepand cu aceasta saptamana - si a vrut sa-l coopteze si pe colegul lui de camera in proiect, acesta a refuzat.
“Am avut ceva probleme cu proiectul anterior… iar tatal meu, care este profesor, nu a fost fericit cu perspectiva ca eu sa fiu exmatriculat. Lui Zuckerberg ii place sa faca misto de el din cauza asta, insa suntem in continuare foarte apropiati”, a spus Joe Green pentru postul american de televiziune ABC.
Asadar, pentru o scurta perioada de timp, cei doi au mers pe drumuri separate. Zuckerberg si-a vazut de site, Green a lucrat in cadrul campaniei electorale din 2004 a lui John Kerry.
Insa fostul coleg de camera a fondatorului Facebook nu a putut sta departe de proiectul devenit fenomen international intre timp.
Are actiuni in cadrul companiei si este creatorul aplicatiei si site-ului Causes, prin intermediul carora le poti sugera prietenilor tai sa lupte pentru o cauza sau chiar sa sustina un candidat politic. Scopul aplicatiei este sa “ofere putere tuturor celor care au o idee buna sau pasiunea pentru schimbare sa influenteze lumea”, spune Green.
Potrivit acestuia, aplicatia este accesata lunar de 6,5 milioane de useri. Prin intermediul Causes au fost stransi 50 de milioane de dolari pentru 50.000 de cauze.
Daca am sti ce ne rezerva viitorul..



Repausul dominical - I.L.Caragiale

Mi se pare cel mai tare text citit de mine vreodata.. :d
Enjoy!
"
Petrecerile cu mult înainte pregătite rar se întâmplă să iasă bine; câtă vreme, cele încinse așa din întâmplare, pe negândite, aproape totdeuna izbutesc frumos...
De ce oare? - De ce, de nece - nu trebuie să ne batem mereu capul să filozofăm, să tot căutăm cauza la orșice... Destul să constatăm cum se petrec lucrurile, și din constatarea asta să tragem învățătura că: nici la petreceri de mult puse la cale să nu mergem cu prea mari închipuiri de veselie, și nici să stăm la îndoială când, pe negândite, ni se ivește prilej de petrecere; să mergem cu voie bună, daca n-avem altă treabă mai serioasă de făcut - zic mai serioasă, fiindcă, în viața noastră scurtă și trudită, nici petrecerea nu e ceva atât de neserios cum spun câțiva înțelepți, unii ursuji și alții fățarnici.
Așa cel puțin gândesc eu, și de aceea am petrecut așa de frumos alaltăieri noaptea.
Joia trecută, 21 mai, neavând treabă, mă plimbam încet pe Calea Victoriei, pe la șapte seara, privind la forfoteala aceea de calești, birji, automobile - ce mulțime! ce eleganță! ce belșug!... cum rar se vede chiar în orașele cele mai prospere - și mă gândeam: cine or fi aceia care au scornit de la o vreme că-n țară e sărăcie, că s-a scumpit traiul și că suntem amenințați de o criză agricolă? ce moftangii!
Pe când gândeam așa, iacătă, dau piept în piept cu amicul meu Costică Parigoridi - care, contrariu felului său cunoscut de toți, are acum aerul unui om prea puțin vesel.
– Monșer - îmi zice - nevastă-mea s-a dus la țară cu copiii, la neamurile ei, tocmai în Muscel... Eu n-am vrut să merg... mai întâi, mi-a fost lene să mă scol așa de dimineață; și pe urmă, drept să-ți spun, nu-mi plac petrecerile patriarhale; eu sunt orășean; mie-mi place orașul... dar... nu duminicile și sărbătorile... N-am văzut ceva mai urât pe lume decât un oraș mare în zilele de repaus dominical! Toate prăvăliile cu obloanele lăsate ca pleoapele în somn... Ce somn!... Peste tot închis!... Să vrei să te spânzuri, n-ai de unde să-ți cumperi un ștreang... Lipsa asta de activitate, de viață, de mișcare comercială mă apasă pe umeri, mă trage și pe mine la somn; și nu pot dormi măcar - parcă sunt în stare de insomnie... și când mai văd și toată mitocănimea asta parvenită, prostimea asta elegantă, învârtindu-și roatele cu cauciuc în neștire, îmi vin fel de fel de idei... primejdioase... De un ceas umblu să dau de un prietin... parcă toți au intrat în pământ!
– Iată, m-ai găsit pe mine, îi zic eu.
– Bine că te-am găsit, nene Iancule! Afurisit să fie repausul dominical!
– Dragă Costică, recunosc, în adevăr, că un oraș mare în repaus dominical nu este așa de frumos ca în plină activitate; și mie-mi face aceeași penibilă impresie ca și ție... Decât, ia să ne gândim și la oamenii care muncesc, o saptămână întreagă, de dimineață până seara târziu... Nu le trebuie și lor o zi de odihnă?
– Da, răspunde amicul meu; dar în loc să se odihnească, își fac bășici pe tălpi umblând toată ziua gura-cască, și seara cad morți de oboseală.
– Bine; dar s-au recreat... au petrecut...
– Da! s-au îmbătat!
– Dar ce să facă?... să citească psalmii proorocului David?... Și pe urmă, dă-mi voie să-ți spun că-mi pare rău să te aud pe tine, spirit modern, suflet așa de uman, vorbind astfel despre lumea muncitoare... și asta numai de necazul urâtului... Să presupunem că se-mbată și poporul... Ei! și?... parcă...
– Înțeleg ce vrei să zici!
- ... Ei! apoi?
– Nu știu, monșer; dar sunt plictisit ca un cățel pe care stăpânul l-a uitat încuiat în casă... Îmi vine să urlu de urât... Ai treabă?
– De loc.
– Unde mănânci astă-seară?
– Indiferent.
– Vrei să mâncăm împreună?
– Mai ales.
– Unde, zici?
– Unde poftești.
Pornim amândoi la vale. Pe drum, Costică, privind la obloanele prăvăliilor, bombănește mereu... În dreptul lui Capșa, întâlnim pe alt prietin; îl luăm, fără vorbă multă, ca de rechiziție; la răspântia bulevardului, încă doi; îi înhățăm; în dreptul legațiunii rusești, încă unul; e prizonier... Curios lucru! toți foarte plictisiți de repausul dominical; și cu cât banda sporește, cu atât dispare plictiseala! Toți șase - oameni de condiție frumoasă în societate - ajungem, aproape bine dispuși, la Iordache, în Covaci.

Sus, pe terasă...
– Domnilor - zice Costică - trebuie să știți că, grație întâmplării fericite că v-am întâlnit, mi-au fugit din minte niște idei foarte negre... Dacă, adineaori, nu-ntâlneam pe nenea Iancu, mergeam, cum eram de plictisit, drept la gară, să mă arunc subt roatele primului tren la-ndemână. Vă mulțumesc... Sunteți salvatorii vieții părintelui copiilor soției mele, care era să citească mâine, la Câmpulung, în Universul, încă o nouă tragică sinucidere la stația B.M.!... Ei bine, faptul acesta, că, din fericire, v-am întâlnit, combinat cu faptul, nu mai puțin fericit, că astăzi este ziua mea onomastică, sf. împărați Constantin și Elena, ne obligă: pe mine să vă rog, iar pe dv. să primiți, a face eu cinste astă-seară.
Îl sărutăm cu toții și, care mai de care, îi urăm:
– La mulți ani, Costică! cu noroc, sănătate și veselie!... Și cinstit socru, dragă Costică!
Pe urmă, din parte-mi, îi cer scuze că am uitat să-l felicit, fiindcă, necâzând sub prescripțiile legii repausului dominical, nu țin niciodată socoteala sfinților.
Costică se-ntoarce-n loc și deodată, vesel ca totdeuna, strigă:
– Băiete! aperitive, lista și răcitori în lege! să vie!

Știu c-am petrecut!...
Ce chef!... și, dacă trebuie să fim drepți, Costică a plătit de două ori petrecerea improvizată - și cu bani și cu spirit - ce vervă!... Din când în când, constatând că lăsam "să se răcească" paharele noastre pline, ne strigă, ridicind pe al său:
– Jos repausul dominical!... Să lucrăm!... lucrați, domnilor!
Iar noi, împărtășind părerile lui, lucram cu stăruință... Ce activitate!
Cinci ore fără-ntrerupere, pe nerăsuflate...
Cam pe la deșteptatul rânduricilor - țal!... Aperitive, 18; baterii, 8; șampanii, 12, și 22 pachete de regale... și 5 rânduri de marghilomane.
Foarte - cum m-aș putea exprima în termeni mai aleși, adică mai potriviți? - foarte... gata, coborâm frumos, însă pe tăcute - nu o tăcere lugubră, totuși solemnă... Ne reculegem.
Ajungem jos, unde moțăie câțiva birjari, pândindu-și prada matinală; ne oprim puțin, să aspirăm până-n adânc praful sănătos ridicat spre firmament de târnul municipal.
Costică, după o sforțare eroică, întreabă:
– Un'e me'gem?
Noi medităm un moment... Eu ridic din umeri... Ceilalți, ca și mine.
– Bi'jar!
Și, câte doi, câte doi, binișor, ne-am așezat frumușel în trei birji. Eu cu Costică pornim în frunte... Zic, eu acuma, lui Costică:
-Un'e me'gem?
Costică ridică din umeri, și pe urmă mă sărută; îi plătesc prompt cu aceeași monedă.
Din Covaci, apucăm la dreapta-n sus pân Șelari; din Șelari, apucăm la dreapta pân Lipscani; din Lipscani, la stânga - și Costică mă sărută și zice:
– Eș' du'ce, 'ne Iancule!
– Sân' tu'tă, Co'tică!
– Tu'tă du'ce, 'ne Iancule!
Și râzi... Și, dând să mă pupe încă o dată, nu știu cum face, că-mi ridică pălăria, care-mi zboară afară din trăsură, înapoi spre Iordache.
– Bi'jar!... pă'ria lu'nea Iancu!
Oprim... Birjarul mi-aduce pălăria. Costică mi-o pune pe cap... mai îndesat... ca să nu-mi mai zboare... Și râzi... Și ne pupăm du'ce...
Dar unde ne aflăm? Pe bulevardul Colței, aproape de Piața Victoriei.
– Une'e me'gem, mă, 'mboule?... știi? întreabă Costică pe birjar.
– La Lăptărie, conașule; cum să nu știu?
– E 'mb'avo! i răspunde Costică; și pe urmă cătră mine: auzi ce ide' f'umoasă a'avut 'mbou!
Dar celelalte două birji nu se văd în urma noastră.
– Ne-a t'ădat, ca niște lași, ne' Iancule!
Aerul de la Șosea ne face mult bine. Ajungem la Lăptărie. Plin!
Acolo, cei patru amici, care au sosit, prin Calea Victoriei, înaintea noastră, ne așteaptă; ei nu puteau crede că i-am trădat ca niște lași.
Câte un pahar de șampanie, la botul calului! - etc.!! etc.!!!
Se face ziuă... Rândurelele au și plecat la vânătoare... Reintrăm în Capitală, în căutarea unui jvarț cu cognac fin... Am găsit...
Ciudat efect face cafeaua tare!... Ni s-a dezlegat limba... Ieșim... E lumină mare... O aglomerație... Un accident?... Să anunțăm Salvarea!... Ne apropiem...
Un cetățean șade jos pe marginea trotoarului și nu vrea să se scoale, cu toate insistențele sergentului.
– Ce e? întreb pe sergent.
– E repausul duminical, domnule: nu mai poate umbla; trebuie să-l ridic de-aici, să nu-l calce vreo trăsură... Haide, sus!
Și dă să-l ridice; cetățeanul se lasă greu din balamale, scapă din brațele omului ordinii și se așează iar la loc. Îl privesc de aproape... Îl cunosc... Este un excelent culegător tipograf, om în vârstă și foarte cumsecade. Zic:
– Scoală, monșer, nu face pentru d-ta să te dai în spectacol... ești om serios, tată de familie...
– Ba, pe tat'to! răspunde el.
– Îmi pare rău - adaog eu - că n-ai înțeles bine morala mea...
– Ba am înțeles; dar vorba mea e: unde găsim noi acuma ciorbă de burtă?
– D-tale ți-ar trebui acuma un jvarț cu cognac fin... nu știi ce bine ți-ar face!
– Moft!... am băut jvarț la Comșa... ciorbă de burtă! n-auzi?
Dar Costică, foarte-ncântat de vorbele acestea, zice:
– N'ne Iancule, schembea, ca'va s'zică?... știi că are o idee frumoasă! hai la o schembea!
L-am suit pe cetățean în birje și am pornit la piață. Pe drum cetățeanul dormea strașnic în brațele lui Costică.
– Uite la el, în ce hal! zice Costică... Uite, domnule, efectele nenorocite ale repausului dominical!
– Dragă Costică - zic eu - orcum, lumea noastră are nevoie și de asta, de repaus dominical, după atâta trudă... Și mai la urmă, toți, toți suntem niște... stricați.
Și cu toții ne-am dus prin urmare să ne dregem lângă hală.
Adevărul e că schembeaua dreasă bine, cu puțin ardei roșu, este, la ocazie, superioară cafelei cu cognac fin - drege... lucru mare!
După schembea, pe la șapte de dimineață, în toiul halei, luăm seama că amicul nostru, culegătorul, a dispărut dintre noi.
– Ne-a trădat, zice Costică; amicul d-tale este un laș!
Dar n-apucă să isprăvească vorba; și iată iar amicul meu, spălat și dichisit, cât s-a putut mai bine... A fost la bărbier.
– Ei! acuma, unde mergem? îl întreabă Costică.
– Eu - răspunde omul nostru - mă duc la atelier... După repausul dominical, începem la șapte... Sunt șef de echipă, nu pot să fac blau.
S-a scuzat dacă ne-a făcut cumva vreo necuviință, ne-a mulțumit frumos de cinstea ce i-am făcut și a plecat la treaba lui.
Noi - am dejunat - mai devreme - la Lăptărie - până seara."


PSD pack #5

PSD PACK #4



O noua zi..

Ha! Postare noua, ce mai fac fetele? Va "simteti" bine?
In seara asta am gasit o melodie, da ce melodie frate! O ascult de-o ora incontinuu. Azi vorbim despre o multime de prostii cum ar fi plictiseala, tema la romana,zapada..
Ati vazut? A nins, cred ca era evident.
Azi, o zi ca oricare alta dar cu putin mai plictisitoare ca celelalte, frecatul pixului si a mouse-ului la info [facem mausita?:-s], ora de perversiuni sexuale la mate, testul programei unui bebelus si-al sau pampers iar apoi, intr-un final 4 ore de TIC baaaaa, 4!Indebileam acolo la calculator, toate huruiau, a dreacu, vroiau sa ne omoare?! O fi fost Justin Bieber? 
Plec eu de la scoala, surprise! Pitagora e in dreapta si ma impinge la pacate, "cumpara-ti pufuleti! >:)". Guess why ii era pofta.. :(Chitra, l-au blestemat atatia copii c-a ramas fara bani de acadele..
Merg eu pe strada si se trezeste desteptu' c-are nevoie de trimitere la neurolog, o luam noi printre blocuri sa scurtam drumu', aproape mi-am rupt gatul si cand aproape am ajuns, surprizaaaaaa :o3, era mai aproape pe drumul normal.. Cine-si bate joc de mine azi?! :| Runnin' away and .. vad cabinetuuuuu. Nu baa! E un miraj, suntem in desert, vine zapada!
<-Zic eu..
Hai ba, ma aburesti atat, zi-mi in pana mea unde mergem, mai e mult? Ne-am ratacit? Unde-i Bear Gryls :(?
200 de metri raspunde raspicat Rambu =)). Am mers 1 km si tot 200 metri zici? Ma pacalesti! :| TROOOOOOOOOL!
 "Vezi ca te tine pana la 5 aici"..
"Nu ma, scapam repede."La 4:30, "Ce faci? Ai iesit?".."Nu, sunt niste puradei". LOL, sunt Mama OMIDA? Tata SOBOLANU? :(
Vin acasa si dau centrala sa duduie, "mi-e frig, mi-au cazut 11 degete de la mana dreapta"..
Stau 2 ore la calculator si ma pun pe pat, dau muzica la maxim si incep sa citesc mesaje, ma uit acolo si vad la data "3 august 2011". "Astea-s mai vechi ca pufuletii lu' Mareana, a?"
Ma apuc de teme, Arhon Motoc, zi-mi si mie cine e Justin Bieber, razboiul il terminam dupa..

Ma apuc si bociferez pe-acolo, ce sa folosesc ma? Daca vroiam asa ceva ma nasteam cu 200 de ani mai devreme.
Asa, zapada.. e alba, uda si pufoasa, ati observat? Mi-a luat cam 3 zile sa-mi dau seama de asta..
"Un norisor pufos si roz- cea mai gay compunere"..
M-am uitat la  House, ceva mai amuzat n-am vazut de 2 zileeeeeeeeeeeeee :o. Mi-as dori un prof ca el care sa vina cu tricicleta si sa se plimbe prin fata clasei, nu ca donsoara X ce imi preda niste aberatii de nu le intelege nici sefu' de la GOGU!
Mi-e o lene..
Enjoy!

Urmareste-ma si pe Facebook, da-mi un like, nu uita!


Tutorial depth,lightning & coloring - Tag-uri.



50 de motive pentru a fi barbat..


NU SUNT MISOGIN!-PAMFLET

1. Putem manca o banana fara ca nimeni din jur sa se gandeasca la porcarii
2. Convorbirile telefonice se sfarsesc in 30 secunde.
3. Ne putem pisa oriunde
4. Nimeni nu se intreaba daca o sugem
5. Ideea unui joc video in care masacrezi un catelus ne amuza
6. Cunoastem cel putin 20 de feluri in care se deschide o bere
7. In filme doar femeile apar dezbracate
8. Putem sa ne intrecem care se pisa mai departe
9. Lumea nu se opreste din povestitul unui banc scarbos cand trecem pe langa ei
10. O saptamana de vacanta necesita doar o valiza
11. Putem purta un tricou alb intr-un parc de distractii acvatice
12. Fotbalul de la tv
13. Putem sa ne dam jos tricoul cand e prea cald
14. Nu trebuie sa ne ocupam de viata sexuala a prietenilor nostri
15. 80 % timp mai putin petrecut in baie.
16. Prietenii nostri nu ne critica cand ne ingrasam sau cand slabim
17. Coaforii nu ne fura
18. Nu plangem de fiecare data cand cineva plange la tv
19. Fundul nostru nu e un factor hotarator in timpul unui interviu de angajare
20. Toate orgasmele sunt reale
21. Putem merge la toaleta fara a fi insotiti de jumatate dintre prieteni
22. Pastram numele de familie
23. Suntem recompensati pentru orice remarca cat de cat inteligenta
24. Intelegem umorul
25. Suntem gata oricand in 10 minute
26. Lenjeria noastra intima costa 100 000 lotul de 3
27. Nici unul dintre colegii de munca nu ne face sa plangem
28. Nu trebuie sa ne atingem de un fund paros in fiecare noapte
29. Putem avea 35 ani si sa fim celibatari fara ca nimeni sa remarce
30. Totul de pe fetele noastre are culoare naturala
31. Putem manca ciocolata fara sa luam 3 kg imediat
32. Putem sa devenim presedinti
33. Nu ne intereseaza sentimentele celorlalti
34. Ne gandim la sex 90% din timpul in care suntem treji
35. 3 perechi de pantofi sunt suficiente
36. Putem spune orice fara sa ne gandim la ce cred ceilalti
37. Nu trebuie sa facem curatenie cand vine cineva pe la noi
38. Putem sa ne asezam cu genunchii departati
39. Parul carunt aduce mai mult sarm
40. Rochie de mireasa : 1000 euro, chirie smoking : 50 euro
41. Nu trebuie sa ne dam cu ceara fierbinte pe piele
42. Eurosport
43. Putem vizita un amic fara sa fim obligati sa-i ducem un mic cadou
44. Putem sa ne cumparam un prezervativ fara ca farmacistul sa-si inchipuie cum aratam in pielea goala
45. Nu suntem obligati sa pretindem ca mergem sa ne racorim cand ne ducemla toaleta
46. Putem incheia oricand o fraza cu " ce p..a mea " in timpul unei discutii
47. Nu ratam nici o ocazie de a ne culca cu cineva din cauza ca nu avem chef
48. Filmele porno sunt facute dupa gustul nostru
49. Nu suntem obligati sa ne amintim aniversarile tuturor
50. Daca nu iubim o persoana nu inseamna ca nu putem sa ne culcam cu ea

50 de motive pentru care e minunat sa fi barbat

Vand calculator!


CALCULATOR DE VANZARE


Pret:300 RON.
Poza cu starea produsului: -
Daca nu il cumpara nimeni, l-as vinde pe piese.



       
  • 1. Procesor:
    Intel Pentium 4 506 2,66 Ghz (20x133)
    -Cpu Alias - Prescott
    -Original clock 2667 Mhz
    -L1 Trace Cache - 12k Instructions
    -L1 Data Cache- 16 kb
    -L2 Cache 1mb (on-Die, ECC,ATC,Full-Speed)

         
    • 2.RAM:

    512 MB.

         
    • 3.Video card:

    -nVidia GeForce 5500 FX - 128 MB (stare bunicica)
    -Transistor - 47 milioane
    -Bus type - AGP 8x @ 8x
    -GPU CLOCK - 270 Mhz
    RAMDAC CLOCK - 350 Mhz
    -Pixel Pipelines - 4
    -Pixel Fillrate - 1080 MPixer/s
    -Texel Fillrate - 1080 MTexel/s

         
    • 4.Bios:

    -Bios type - Award
    -Award BIOS type - Phoenix-AwardBIOS v6. 00PG

         
    • 5. Placa audio:

    -Via AC'97 encanced audio controller

         
    • 6.HDD- 80GB.


         
    • 7.Network Adapter:

    Field Value
    -Network Adapter Realtek RTL8139 Family PCI Fast Ethernet NIC
    -Connection Speed 100 Mbps

         
    • 8.Placa de baza:

    -Motherboard ID 11/17/2005-P4M800Pro-823-6A7L6M4AC-00

Cam atat deocamdata, daca sunteti interesati va las sa intrati la mine in computer cu Team Wiewer.
Il vand pe piese! Negociem pretul. Stiu ca e vechi, dar poate cineva chiar are nevoie de un calculator si nu are banii necesari pentru unul nou. 300 RON, zic eu, nu-i mult..

Cum ma puteti contacta..

Mă puteţi contacta pe messenger: muntianu.andrei95@yahoo.com

Dă-mi un like pe Facebook:http://www.facebook.com/andrei95fx

Multumesc!



En:You cand find me on messenger at muntianu.andrei95@yahoo.com

Like me on Facebook : http://www.facebook.com/andrei95fx

Thank you!